Bobocelul

Am avut parte de un episod minunat ce a încheiat într-un mod surprinzător ziua. În agitaţia de la conferinţă, într-un moment în care nimeni nu îşi mai vedea capul de treabă şi încă un nou sosit era tocmai ceea ce nu ne doream, un bătrânel blajin se apropie cu o oarecare jenă de fetele de la administraţie. Trupul său vetust striga prin toţi porii: Atenţie, FRAGIL! Vocea lui - asemenea.
-Nu vă supăraţi, am o rugăminte la dumneavoastră...
Mirela îşi întoarce capul în grabă.
-Da, spuneţi vă rog.
Bătrânelul ridică mâinile, a rugăminte, şi are faţa aceea de om nevinovat. Pe la conferinţă erau mai mulţi moşuleţi asemănători, deci el probabil era încă unul, mult mai întârziat.
-Dacă se poate, am văzut că aveţi în curte, vreau şi eu să iau un bobocel de trandafir, aşa frumos era....
Îmi dau seama că Mirela nu ştie cum să reacţioneze. Să râdă sau să se isterizeze. Oamenii în vârstă nu abundă în empatie, au uitat cum e să alergi, să te mişti iute, să ai treabă.
-Nu ştiu, întrebaţi-o pe colega mea...
Ioana, chiar în spate, se uită spre bătrânel. –Da, ce e?
El repetă întrebarea, pe acelaşi ton rugător, îţi venea să izbucneşti de râs chiar acolo, sub ochii lui acoperiţi de ochelarii groşi.
-Puteţi să luaţi câţi vreţi, dar de săptămâna viitoare, vă rog...şi Ioana îşi pune mâinile în cap, cel mai uşor mod de a-i arăta că timpul aleargă repede când organizezi o conferinţă internaţională. Complicaţii se ivesc la tot pasul, una dintre ele fiind chiar acest moşneag cu totul şi cu totul inocent.
-Păi nu! Săptămâna viitoare nu se poate, că e ziua unei colege azi, lucrez vis- à -vis, vă rog eu mult...
-Biiine, luaţi ce doriţi!
Cale-ntoarsă, bobocel roz de trandafir, mers ţanţoş spre colega aniversată ce avea să primească acea floare fericită.

--

Mă grăbeam în drum spre facultate, pe străduţele strâmte şi înghesuite de maşini ce îşi revendică arogant spaţiu, din ce în ce mai mult. În perioada asta a anului, trandafirii încep deja să se ofilească – le va veni vremea din nou.
În calea mea zăresc o bătrânică, ce tocmai ieşea din clădirea din faţa facultăţii mele. Între degetele ei zbârcite răsucea un bobocel de trandafir, la fel de ofilit şi el. Zâmbea într-un mod plăcut, bucurându-se parcă de o oarecare complicitate între ea şi mica floare.