Dupa plimbarea prin centrul istoric, m-am indreptat spre casa: tot drumul, printre daramaturi. Chiar la intersectie la Perla, un barbat de vreo 30 de ani vine spre mine. Deja ma pregateam sa ii zic "Nu multumesc", obisnuita fiind cu asaltul de pliante, interviuri si oferte de la orice colt de strada. Ii zaresc insa in timp aparatul de fotografiat ce atarna greoi de gat si imediat constat si "arianismul" sau. O familie occidentala tanara, intr-o mirifica vacanta in capitala unei tari exotice: Romania. Cand colo, aici dau de santuri, praf, schele si macarale chiar in centrul aflat complet in re-constructie. Ma intreb, sau in constructie?
Nu, odata a existat un Bucuresti frumos, parizian (e trist totusi, pentru ca era considerat frumos doar in masura in care se asemana destul de mult cu Parisul), care acum va fi redescoperit si repus in valoare. Abia acum. Noi simtim aerul sau specific, pentru ca ni-l reprezentam intr-un anumit fel, total subiectiv. Aici traiesc si ma bucur sa contemplu farmecul orasului in fiecare punct al sau. Insa, ingropati in subiectivitate, poate nu ne dam seama ca acest farmec vine tocmai din legatura afectiva ce ne apropie de Bucuresti. Ceea ce, un neamt din Ilmenau (e doar un exemplu...), pur si simplu nu are cum si de ce sa perceapa.
Friday, June 15, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Fara indoiala ca legatura afectiva ce ne apropie de Bucuresti exista si ne determina sa-l privim cu alti ochi, dintr-o alta perspectiva, mult mai subiectiva. Daca pentru neamtul din Ilmenau o anumita cladire este interesanta din punct de vedere arhitectural, pentru noi, cladirea respectiva se incarca cu multiple semnificatii si intelesuri, infatiseaza intr-o oarecare masura o particica din sufletul romanesc, din specificitatea, unicitatea lui. Pentru a-mi contura si mai bine punctul de vedere il voi cita pe Mircea Eliade care afirma: „Orice loc natal constituie o geografie sacră; pentru cei care l-au părăsit oraşul copilăriei şi al adolescenţei devine întotdeauna un oraş mitic. Bucureştiul este pentru mine centrul unei mitologii inepuizabile”.
ReplyDelete