Nu stiu cat de mult conceptul ce m-a inspirat pe mine in construirea acestui blog se muleaza pe insasi ideea de blog (ce presupune o comunitate de oameni), insa, pana la urma, chiar daca persoane mai mult sau mai putin cunoscute vor avea acces la gandurile afisate aici, in momentul in care scriu, sunt doar eu cu mine insami.
Asadar, nu scriu cu scopul de a-mi gasi "tovarasi" cu interese asemanatoare, ci pentru a ma explica - simteam nevoia.
Mai departe, il las pe Liiceanu sa graiasca: "Plicare, "a indoi" si "a infasura". Explicare, "a desface" si "a desfasura"[...]. Exact asta este un jurnal: un mod de a explica, de a desfasura in cuvinte sulul infasurat al vietii noastre. Cei mai multi oameni mor pliati, impaturiti, asezati pe raftul ce le-a fost harazit de catre natura si societate. De fapt, cu totii vrem "sa ne explicam", sa ne depliem, sa spunem de ce am facut sau de ce n-am facut cutare lucru, ce ne propunem sa facem, ce am fi facut daca...Dar pana la urma sfarsitul ne prinde pe fiecare intr-o infasurare sau alta, neexplicati".
Thursday, June 14, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
De cele mai multe ori gasim metode foarte variate pentru a evita sa ne indreptam atentia catre noi insine. Orice exercitiu de a ne uita ca-ntr-o oglinda la noi, de a ne descoperi universul interior si de a ne intelege propriul sine este eludat. Confruntarea cu eul, cu minotaurul launtric este mereu amanata, este de atat de multe ori amanata incat de cele mai multe ori nu se mai produce. Tocmai din aceasta cauza am apreciat ideea care te-a condus pentru a realiza acest blog. Mai presus de orice cred ca omul are nevoie sa se intoarca catre sine printr-un act reflexiv. Asadar, ma bucur, Ralu, ca "explicarea" pe care o vei infaptui de acum incolo va fi in primul rand pentru tine. Nu pot decat sa-ti doresc sa te explici frumos!
ReplyDelete