Ultima zi din 2010. Maine va fi 2011, dar zilele vor fi exact la fel, cu exceptia faptului ca trebuie sa schimbam calendarul. Bunica mea tinea sa imi dea calendarul ortodox, dar adevarul e ca nu l-am urmarit niciodata, cu atat mai putin l-as urmari acum – zilele libere in Romania nu sunt aceleasi cu zilele libere din Italia. Ca veni vorba de zile libere, de aproximativ o luna am inceput sa lucrez intr-un birou super fancy din centrul Romei, si de atunci ma tot gandesc la zile libere. Inchei 2010 cu un loc de munca asigurat pentru urmatoarele 5 luni, cea mai lunga perioada petrecuta in acelasi loc din ultimii 2 ani. Mi se pare o eternitate!
Daca ar fi sa fac bilantul din 2010, as fi tentata sa ma gandesc doar la ultima perioada, ceea ce ar fi complet discriminatoriu pentru cealalta parte a anului. In ordinea reala, am inceput 2010 in Romania, iar la scurt timp dupa am fost in Belgia, Franta, Germania, Franta, Elvetia, Franta, Italia, Romania, Portugalia, Spania, Portugalia, Romania, Portugalia, Irlanda, Portugalia, Romania, Italia, Romania, Anglia, Romania, Italia, Romania, Italia, s.a.m.d....10 tari si un numar infinit de zboruri, de fapt ar trebui sa trec aeroporturile ca un non-loc unic ce constituie un fel de o alta tara: reguli proprii, teritoriu propriu.
Intrucat nu am scris scrisoarea catre Mos Craciun, as putea sa ii scriu noului an, facand abstractie ca nu reprezinta nimic altceva decat alte 365 de zile cu acelasi potential ca si cele trecute. Mi-as dori de la 2011 poate un numar mai mic de deplasari, dar o multime de locuri noi vizitate, daca se poate si mai indepartate; multe persoane noi, dar si multe regasiri; o noua “eu”, sau regasirea a ceea ce sunt “eu”; si, nu in ultimul rand, echilibrul perfect intre echilibru si dezechilibru. Am I asking too much?
